Cu adevărat singur.

Singurătatea nu e o stare, nu e o emoție. E o condiție. Alegi să fi mereu singur pentru că tot ce te înconjoară te face trist. Dacă nu îți mai găsești fericirea în preajma unor persoane lasă-le să plece...  preferi să fi singur.

  Singur înseamnă fiecare noapte în care te-ai pus în pat și ți-ai simțit sufletul gol deși aveai alături de tine pe cineva.

  Singur înseamnă să dorești să împarți fericirea dar să realizezi că nu ai cui. Pentru că cel/cea care ar fi trebuit să te facă fericit/ă a uitat.

  Singur înseamnă să te resemnezi cu ideea că trece, că va fi bine, că e doar o ceartă.

  Singur înseamnă să îți fie frică să renunți pentru că altfel vei fi ,, singur ,,.

  Singur înseamnă să nu te poți simți tu însăți pentru simplul fapt că vei fi judecat pentru ceea ce ești.

  Singur înseamnă dorința de a spune că te simți singur și totuși frica de a nu răni pe cel ce avea datoria de a te face împlinit/ă.

  Singur înseamnă să vrei să treci prin tot ce e mai greu de mână cu cineva care să îți spună că totul va fi bine, dar să știi că la final, lângă acea persoană vei eșua.

  Singur înseamnă să tot încerci și să lupți doar tu pentru binele ,, vostru ,,.

  Singur înseamnă să lași totul deoparte doar pentru a nu fi singur iar la final, să rămâi cu nimic.

  Singur e tot ce nu ai vrut vreodată și tot ce ai acum. Pe tine... singur.