M-am născut
într-o țară fără viitor. Privesc mereu în neant încercând să înțeleg de ce?
Unde am greșit? Oare copii copiilor mei vor mai avea prilejul de a spune: „Iubita
mea se cheamă România!” ? … Să mă trezesc prins într-o lume plină de străini
unde să fiu întrebat cu o ironie incertă: „Sunteţi român? Nu se poate! Mai
există încă români în România?”
Niciodată nu
ne-a fost bine. Mereu ne-am plâns că țara noastră nu e bună de nimic. Că aici,
tot ce prinde viață moare, e absorbit cu repeziciune de pământul atât de drag
nouă. Ne lovim zilnic de aceleași cuvinte grele care ne spun că moralitatea nu
e decât un antidot pentru sălbăticie, dar preferăm să vânăm vise deșarte într-o
țară păcătoasă.
Au trecut
anii peste România frumoasă. Am 17 ani și nu înțeleg de ce? Cum de un „imperiu” atât de vast, atât de dornic de dezvoltare, aflat parcă într-o înflorire continuă,
a ajuns doar o veche ruină pe care unii o mai numesc țară?
Tu nu
privești în jur? Ești prea orbit de putere ca să observi că ne-am săturat? De
aceleași știri, de aceleași subiecte în care sunt damnați cei ce au un cuvânt
de spus? Ne-am săturat să ne trezim în fiecare zi cu speranța că poate va fi
mai bine,dar cu certitudinea că e o simplă aluzie. Ne-am săturat să cerșim pe
la colțuri mila celor puternici, să ne ascundem după degete și să credem că nu
ne vede nimeni!
Iar tu, cel
ce citești, de ce lași țara să cadă? Să piară zilele-i de glorie, să se surpe
Carpații și să sece Dunărea? Să se umple în loc cu lacrimi amare ce șterg
sângele vărsat pentru libertate? Uite vezi? Ți-e teamă … Că te-au crescut fără
speranță. Te-au făcut să crezi că evoluția e rea. Să progresezi? La ce bun?...
și așa, mai bine cazi în anonimat … cine mai observă și asta?
Fii mândru că
ești român! Bucură-te în fiecare zi de limba ta, de frumusețea ce te
înconjoară. Vorbește clar! Spune ce vrei! Arată-le că încă se poate! Că România
e nu doar o țară! România suntem noi! Cei ce ducem în spate visele poporului
deși avem un fel nefericit de a ne simți fericiți.
„România e
un stat tânăr şi e animat de un soi de energie care ne face, pe cei mai mulţi
dintre noi, să ne comportăm ca nişte adolescenţi. Cel mai frumos lucru la
România rămâne România.“ – Cristi Puiu
