Când te trezești dimineața la ora 07:00 și constați că noaptea trecută ai adormit la genericul filmului, când ajungi acasă de la școală și în loc să mănânci, tu te agiți că nu ai timp să ajungi la canto,teatru sau întâlnirile cu patidul, ei bine atunci realizezi că ai prea puțin timp pentru tine. Că băieții nu mai reprezintă scopul tău în viață, că pur și simplu e mai important viitorul tău, decât ,,al nostru”.
În momentele în care ai tot ce îți dorești, prinzi tupeu. Nu te gândești că poate în viitor, nu va mai fi la fel. Că poate mami și tati se hotărăsc într-o zi că ai crescut. Că de acum înainte ești pe cont propriu și că din banii de chirie poți să faci în așa fel încât să îți rămână și de cărți, haine sau distracții. Și atunci ajungi să te plimbi singur pe stradă și să observi.
Atunci, cerșetorul din colț nu îți mai inspiră milă. Îți inspiră compasiune... Te gândești că poate dacă tu îl ridici pe el, altcineva te va ridica pe tine. Poate dacă celor care nu au ce mânca, tu le dai jumătate din bucata ta de pâine, sau vei muri de foame, sau vei urca în ierarhia celor cu un scop în viață.
Poate când vei realiza că totul e posibil, chiar și eșecul, cei săraci într-o societate bogată îți vor părea eroii zilei de mâine. Să reușești să trăieși fără un scop, fără ca măcar să speri ca într-o zi va fi posibil, e un act de curaj. Să poți privi în ochi pe cei care te batjocoresc, care au multe de dat, dar nu dau nimic, înseamnă să fi om. Iar să știi să prețiuești până și dimineața în care ai deschis ochii nu e decât un joc de cuvinte...
Eu nu sunt o persoană care să ridice religia la rang de perfecțiune. Nu cred în Biserică, dar cred în „cineva” ... Așa, bunica mea, foarte religioasă din fire, cu o simplă întrebare, m-a pus pe gânduri. Dacă într-o zi, ai pierde tot și ai rămâne doar cu lucrurile pe care le-ai oferit tu cândva celor nevoiași, cât de jos te-ai prăbușii? Cu ce ai rămâne? ... Ai fi mai presus decât ce ești acum sau ai ajunge de cealaltă parte a societății, acolo unde razele de soare nu aduc speranță ci doar dezamăgire...?
În viziunea mea, omul e cea mai egoistă creație a divinității. Asta pentru că orice ai face, el mereu se simte singur într-un infinit de lumină. Își urmează calea, visele și descoperă într-un final că după o viață în care s-a zbătut să trăiască, acum i-a rămas: N- neputință și totuși T - triumf
I- inumanitate O- onoare
M- măcinare T- tactică
I- imperfecțiune U- umanitate
C- captivitate L- libertate
Fii mai bun ... Fii om ..
Multă baftă cititorule! :)
