Tu ești aproape departe. Eu vizavi. Cu un etaj mai jos ... Mai aproape de dezastru și totuși mai departe de tine. Aș vrea să te rog să mă strângi de mână pentru ultima dată înainte de a stinge inimi noi. Și poți pleca ... Așa cum ți-am promis, ești liber. Să pleci, să te întorci, dar nu la mine. Eu mă mut. De azi nu mai suntem vecini. Doar străini.
Nici ,, Bună”, nici ,, Adio ” nici ,,Te-am iubit.” Eu voi fi nouă și tu un vechi vis. Că mi-ai promis o mare, un cer și sutele de stele. Iar în schimb am primit speranțe pentru fiecare zâmbet prostesc pe care îl aruncai ironic la picioarele mele. Pff... Nu plânge inimă, lasă. O să treacă.
Eu stau la geam și aștept. Poate, poate... În altă viață, în alte vise în altă realitate. Un destin furat nu se mai primește înapoi. Iar eu nu îl mai accept. Lasă, din focul nostru rămâne doar scrum. Fumul se risipește peste neant și cutreieră lumea iar și iar. Ca o iluzie... Eu tot aici am să stau. Așteptând să îți fi păsat.
Nu credeam că o să ajung, să-mi repet iar în gând: Vinovat ... vinovat. TU! Pentru tot. Pentru că nu mai aud altceva decât vântul care te cheamă. Și-aș vrea să plece cu tine .. oricum noaptea avea să fie rece și așa.
Iar tu, nu te îndoii de mine. Voi fi bine, așa cum am fost mereu. Ai mai luat o bucată din inima mea. Da e ok .. Oricum era prea complicată. O să se desprindă încet, încet fiecare ciob din ea și tot ce va rămâne în urmă voi fi eu și o singurătate atât de comună.
Dar cine știe? Poate, poate odată o să vrei să mă vezi cum zbor. Cum mă ridic încet și apoi tot mai sus spre infinit. Singură. Pentru că nu-mi mai pasă. Mi-a trecut.
„ Before - https://www.youtube.com/watch?v=H2-1u8xvk54 ”
Din când în când mă întorc la tine ...
Mă simt singură doar pentru că sunt umană și am nevoie de cineva să mă iubească așa cum sunt. Mă fâstâcesc în cuvinte mari și din nou, după lupte cu propria personalitate mă trezesc într-un decor cunoscut. E același decor ca întotdeauna. Eu o fată simplă și înainte, o lume imensă.
Și am impresia că te pierd... Și mă doare să știu că poate într-o zi voi deveni din nou ceea ce am fost odată. Tu m-ai învățat să zâmbesc așa cum o făceam când nu cunoșteam tristețea iar acum simt cum mă apropii pas cu pas de aceeași soartă care mă înspăimântă.
Și mi-ar fi și mai frică dacă timpul s-ar opri pentru o secundă din universul lui complicat și mi-ar cere să-mi amintesc. De mine, de un alt ,,tine”, de noi. De un trecut secetos plin de regrete, plin de umbre sinistre ce se întorc iar și iar... mă înspăimântă.
Din când în când mă mai bântuie. Mă cheamă spre el și simt cum fiori reci îmi străpung realitatea. Mă îndoiesc că voi mai scrie vreodată la fel. Mă îndoiesc că voi mai iubi vreodată la fel. Nici de visat nu mai visez. Prefer să mă zbat singură între universuri demonice, paralele. Odată și odată tot o să uit. Tot voi plânge și ultima lacrimă. Cât poate să mai dureze? .. O viață?
Lumi noi mă așteaptă ... un univers simplu. Pe care îl voi complica iar și iar cu iluziile mele. Pas cu pas am să străbat și ultimele veacuri. Și am să ma prăbușesc în genunchi și am să implor milă și am să plâng. Și nimeni nu mă va auzii. Doar urme pe perne, pe obraz șiroaie și noaptea caldă.
Dar în final mă voi ridica din nou.. Pentru tine, visule.. Pentru viitor... Pentru o altă vară și un alt început. La fel ca în trecut ... La fel ca în altă viață.
Baftă cititorule.
