Speranța este un vis cu ochii deschiși...

   De multe ori m-am întrebat dacă mai e posibil să sperăm. Ca și omenire, facem asta de veacuri. Dar ca și suflete abia începem... Odată ce viața îți așterne în față nenumărate căi de ocolire a distrugerii moralicești, de ce tu mereu refuzi să le urmezi. Preferi să suferi în loc să trăiești.... 
   Neștiind când zorile vor sosi, deschid fiecare fereastră... E greu. Adevărat. Dar să speri e ultimul lucru care ne mai face oameni. Am uitat să iubim... Poate dinainte să ne naștem. Mama îmi spunea mereu:
- Când erai mică, știai să iubești... Dar ai uitat pe parcurs.

   De multe ori, cu ochii înlăcrimați, în nopți calde de vară privim spre cer. Cerșim ... Dorim ca el să plângă măcar odată în locul nostru. Ne simțim slăbiți, uitați de viață într-un colț de umbră. Toate astea pentru că ,,aceea persoană” nu mai e cu noi. Poate fizic, poate sentimental, sau pur și simplu s-a pierdut. Și odată cu ea, s-a dus și speranța noastră.
  Am întâlnit în lume persoane care și-au pierdut forma reală a fericirii.  Fără speranță nici chiar disperarea nu ar fi posibilă, iar omul nu ar dispera dacă nu ar spera... Ciudat e că de multe ori acele persoane ajungeau să iubească atât de mult viața încât întregul lor univers se învârtea în jurul lacrimilor de bucurie... 
  Nu am crezut că se poate. Nu am crezut că voi trece peste etape din viața mea care deși pentru unii la 16 ani e o joacă de copii, ei bine, pentru acei copii e o scară spre maturitate. Pentru mine speranța a fost o întâlnire plăcută, dar un prieten nesigur. M-am luptat cu gândul că încet, încet, dorul amintirilor va pune din nou stăpânire pe mine. Și încă lupt. TU încă lupți. E tot ce ne rămâne de făcut. 
  În final, drag prieten, deși poate te-ai plictisit citind rânduri de aberații adolescentine, ține minte un singur lucru : 
        
      “Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce contează? Mai poți pierde, mai poți visa, mai poți învinge! Asta contează!”  - Aurelian Silvestru


                                                                  Baftă cititorule ... :)