Ce a mai rămas din „NOI”? … Fum. Fără viață, fără aer, fără
să vorbesc degeaba. Un amalgam de vinovăție și un strop de orgoliu. Dă-i
publicului ce îi place … Dramă. Am jucat piesa asta perfect până la un moment.
Când am observat amândoi că jucăm pe scene diferite.
Mie mi-a plăcut decorul curat al vieții în timp ce tu te
mulțumeai cu niște perdele sobre, legate la mijloc cu regrete. Și încet, încet
m-ai atras și pe mine în mirajul tău profund. Chiar m-am simțit importantă în
lumea ta uriașă. M-am înșelat… de mii de ori m-am înșelat.
Vâsleam prin poeme și căutam liniștea în timp ce tu doar mă
oboseai hoinărind prin gândurile mele. Ți-am dorit fericirea. Dar nu pe a mea.
Fericirea ta proprie care să izvorască din visele mele. În schimb, tu ți-ai
luat fericirea din tristețea mea.
Ai văzut că mă prăbușesc și totuși nu ai spus nimic. Ce!? Ai
sperat că am să mă ridic iar după cea de-a mia remușcare? Că am să zic din nou
cu zâmbetul pe buze că încă pot? … Nu. A devenit prea monoton. Tu ai devenit
monoton.
Eu mi-am continuat viața. Tu… ai rămas în urmă așteptând să
mă mai întorc măcar o dată. Să știi că am făcut și eu asta. Nu o dată… ci mai
degrabă de infinite ori într-un infinit de timp. Și când am plecat am uitat să
îți mai reproșez ceva. Cum că mi-am pierdut tinerețea în vorbele tale sau cum
că m-ai înșelat de-atâtea ori doar zâmbindu-mi.
Azi, pot spune doar că îmi mai amintesc. Atât. Nu mai simt.
Am învățat din trecut. . M-a învățat atât de multe … A fost cel mai bun
profesor. Și am impresia că lecțiile lui nu s-au terminat încă. Ceva nou apare
de fiecare dată. Și asta e cea mai incitantă parte la viață. Nu știi niciodată cum
se va termina.
Și mulți mă întreabă dacă regret. Dar de unde? Cine mai are
timp și de regrete când tot ce fac acestea e să contureze ideea de ,,trecut
continuu”? Sunt obișnuită, sau m-am obișnuit, să alerg derutată de la un
obstacol la altul. Tu m-ai învățat. Îți mai amintești? Acele veșnice „ Nu pot.”
, „Nu vreau.”, „Încă o mai iubesc pe ea!” ..
Acum s-a sfârșit. Privesc mulțumită cum iubesc. Pe altcineva.Cineva
care mă merită, exact așa cum visam că mă vei merita și tu vreodată. Despre
tine, nu mai am nimic de spus… TU ești doar fum și-o amintire.
