Nu mai sunt sigură de nimic în ziua de astăzi. Cică cerul e albastru. Hm! .. Și dacă eu vreau să închid ochii ce facem? ... Stelele strălucesc. Da ... Dacă nu e înnorat. Și nu plouă ... :-J Mai bine să plouă! Nu? Măcar așa putem să ne desprindem cel puțin pentru un minut de lumea în care trăim ca să simțim stropii inofensivi prelingându-se pe fața noastră. Și atunci nu va mai fi o diferență între lacrimile care curg șiroaie și visele ce deja s-au risipit...
Hai să vorbim discuții. Abordez ușor,ușor un subiect delicat. Prima iubire. :) Citez: Lacrimile sunt acolo unde există sentimente ... („Poate așa pățești când iubești cu adevărat”) Pentru mine a fost ... SIMPLĂ ... :) Dar frumoasă. Ce să zicem? A trecut ca o adiere de vară caldă. M-a lovit din plin ce-i drept și m-a lăsat la pământ. Apoi mi-a aruncat o frânghie ca să mă ridic. La jumătatea ei, a ”scăpat-o” :) ... Am căzut în gol și m-am lovit de realitate. Ce frumos a fost...
Mă adresez prin acest articol ție! Celui rănit de dragoste... Crezi că ai căzut pe câmpul de luptă și că vei rămâne acolo pe veșnicie. Nu iubite cititor. Ești doar pierdut. Ți-e atât de greu să te ridici încât preferi să privești lumea de acolo de jos. Te compătimesc! Mă compătimesc! ...
Și nu ai altceva de făcut decât să găsești acea IUBIRE pierdută de mult. Până atunci ești singur. Între foi albe care mai de care mai perfecte. Te închizi între ziduri de tăcere și din când în când mai postezi pe Facebook : Îmi lipsești ... De parcă lor le pasă. Cu cât ești tu mai jos, cu atât pot urca ei peste cadavrul tău. „Nu suspina suflet cald ... Noi te iubim ...” aha ...
În final nu îți mai pot spune multe ... Nu suferii după persoana greșită niciodată ... Gândește-te așa: Ai grijă după cine plângi astăzi pentru că în schimbul acele suferințe tu dai o zi din viața ta :) ...
Multă baftă
cititorule!
Nu t-i se pare ca de multe ori incercam sa transformam fiecare relatie in ,,prima iubire,, ?:P cu toate ca a fost necesar sa ne ridicam din praf si ne bandajam sufletul..oare de ce ?
RăspundețiȘtergereCu toții tânjim spre acel ceva pierdut. Și când renunți la partea aceea din tine o cauți în fiecare persoană. Asta e bariera de care ne lovim noi, sufletiștii :)
Ștergerehmm sufletisti...sti ...suna diferit, stiu ai sa zici ca asta ne face unici..dar daca suntem unici datorita unui defect ? care ne impiedica sa ne atingem scopul ? daca iubirea e o boala ? un om bolnav alearga mai greu in cursa pentru ce isi doreste.. iar daca ne-am dori doar iubire...cerem prea mult ..sau prea putin in lumea in care ne aflam ?
RăspundețiȘtergereCred că cerem exact ceea ce avem nevoie să trăim. Eu fără iubire nu aș putea trăii sincer ... Deci .. :/ Defectul cel mai mare al omenirii nu e decât o iluzie :) .. Dacă mă înțelegi :)
Ștergere