Iubire de secol XXI

    M-am abonat la o iubire de secol XXI. Mi-am trecut datele personale pe o foaie A4 și le-am lăsat la îndemâna cuiva care să fie preocupat să le citească măcar odată. Să le studieze nu am pretenția. De câteva ori le-am lăsat unor persoane destul de inteligente încât să uite foaia în gară în timp ce se urcau în trenul marcat ,, De aici spre viitor” .
   Ca o fată de 15 ani am înțeles atunci că era mai important să pleci, în loc să te mai preocupi de o iubire. Și pe când mi-am deschis ochii eram cu abonament prelingit pe următorii 6 ani. Doar rețelele erau altele.
    Unele contracte se încheie pe termen lung. Altele sunt de probă.
    Interesant e că în ofertă la început, furnizorul principal îți spune că ești frumoasă. Că te place, că te-ar face fericită cu posibilitățile lui și că-i plac ochii tăi. Probabil. Dar probabil e doar reclamă falsă. Îți dă contractul și îl citești printre rânduri. Și vezi că-ți oferă iubire și satisfacție și toate astea doar cu prețul vieții tale. E ușor. Te abonezi odată, de două ori...
    Cum se desfășoară totuși iubirea asta de secol XXI după încheierea contractului?
 Simplu. Începi prin 2-3 luni de probă. Primești flori, ciocolată dacă e aniversare și poate din când în când îți spune că ești frumoasă.
    Apoi peste încă 3-4 luni ești la jumătate. Încep probele de foc. Primești mesaj după mesaj, apel după apel. Te întreabă dacă mai vrei bonusuri, dacă vrei să mai adaugi ceva, dacă ești mulțumită? Și ești mulțumită. Că doar nu poți și tu să reziliezi un contract atunci. Tu atunci nu ai timp. Tu te grăbești să mergi la facultate, la muncă, acasă. Te mulțumești cu ce ți se oferă că doar nu o să mai ai și pretenții. Nu ai timp de pretenții.
    Și uite ce repede a trecut un an de când ești utilizator fidel. Ți-a plăcut. A fost un an frumos. Multe îmbunătățiri, multă evoluție, multă implicare.
    E anul 2 deja? Pe același contract? Zi sincer dacă nu te-ai plictisit? Nimic nu s-a mai schimbat de anul trecut. Parcă abia acum îți pare rău că nu ai avut timp atunci când aveai ce să mai schimbi. Dar vorba aia ,, trebuia să îți pară rău atunci” ...
    Totul merge prost. Nu îți mai ajung minutele, nu mai ai spațiu pentru poze cu tine pentru că deja sunt prea multe poze cu ,,NOI”, ai încerca și alte rețele dar se promite că situația se va îmbunătății. Și așa, mai stai un an,doi,trei,zece.
    Te trezești după aproape o viață cu același contract de la 15 ani. Frumos atunci, complicat acum. Ai zis că nu e ok să ai pretenții. Că dacă te mulțumește măcar pe jumătate din cât ai vrea să te mulțumească e the one. Doar că știi tu? Furnizorul tău s-a cam extins și la alte clinte. Și lor le trimite factură lunară online de pe alt cont. Și contractul tău nu se mai reziliază acum. Ai două clauze de 14 și 12 ani după tine și alea sunt pe viață.
    Acum zi tu draga mea? Nu mai bine rămâneam noi la scrisori?