Poate că așa a fost să fie. Poate că niciodată nu m-ai iubit…
Poate minciunile pe care le spuneai erau adevărate. E în regulă … Să nu crezi
că nu pot trăii fără tine. Viața a fost mereu o scenă plină de piese de teatru,
drame sau comedii… Tu ai ales să fi personajul principal într-un decor
întunecat. Ai coborât straniu cortina și așa publicul nu mai vedea esența. Iar eu
… mi-am uitat replicile.
Cu pași tăcuți,
năucitori într-o inimă bolnavă, în care umbrele joacă stele iar visele sunt
simple vise, te-ai
retras sub aceeași lună care ne veghea împreună. Ai început să ciopleși în scoarța
minții cuvinte fără sens. Ai încercat mai târziu să le ascunzi. Degeaba.. Au
rămas acolo pe veci… A plouat peste ele ani în șir. Și totuși, încă le mai pot
citi ,,Lumea, iubirea mea, nu e decât o
parte din cât însemni tu pentru mine”…
Hmm… Mi-ai spus odată că plângi doar
când iubești cu adevărat. Că e de-a dreptul imposibil să pleci când știi că
locul tău e acolo. Culmea … Tu, ai ales să pleci, deși îmi șopteai mereu
amărăciuni cum că eternitatea e doar un
sfert din timpul pe care vrei să îl petreci cu mine.
Prietenii mă întreabă dacă nu îmi e dor.
Dacă nu sufăr sau cum de nu mă pierd cu firea de fiecare dată când îți aud
surâsul. Mint dacă aș spune că nu o
fac … Versurile mele, piesele fredonate zilnic sunt dovada vie că mi-ai lipsit.
Atunci, de mult, când ai plecat, nu ai lăsat în urmă doar uimirea spectatorilor
ci și dezolarea unui suflet tânăr.
Un copil… Ce poate
știi un copil despre iubire? … Tot ce poate modela el din plastilină e o inimă
care ia orice formă vrea. Iar dacă o strânge în mână, se distruge. Urăște ca
alți copii să se joace cu ea fiindcă o pot strica. Și el nu o va mai putea
repara niciodată. Nu va mai fi la fel oricât s-ar chinuii. Ei bine, așa e și la
maturitate … Adulții se joacă cu inima și învață cum să o păstreze la fel peste
ani și ani, fiindcă odată sfărâmițată, nu își va mai revenii în veci …
Aveți grijă de
sentimente. Sunt unice, rare și totodată indispensabile… Cu fiecare sentiment
aprofundat, luminile de pe scenă prind viață … Ai grijă să nu se stingă toate
odată … Și decât așa, mai bine pe rând, în timp…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu